Scăderea preţului petrolului, singura veste bună pentru economia mondială

Pretul petrolului a continuat sa scada in fiecare zi si a ajuns sub pragul de 90 de dolari, aceasta fiind singura veste aparent buna in plina criza financiara, noteaza presa franceza de astazi.

Ieri, pretul petrolului a ajuns pana la 88,99 de dolari la Londra si 90,55 de dolari
la New York, aceste valori fiind cele mai scazute din ultimele 7 luni. De la recordul din 11 iulie, pretul petrolului a inregistrat o scadere de 39%.

Si cu toate acestea analistii nu vad cu ochi buni aceasta scadere intrucat scaderea pretului petrolului este o consecinta a crizei financiare
care a generat o scadere a cere

Barclays cumpără o parte dintre afacerile Lehman Brothers

ehman Brothers a pus ieri bazele unui acord prin care va vine o parte dintre operatiunile sale catre banca
britanica Barclays, cu care a purtat discutii in acest weekend privind vanzarea intregii banci de investitii. Avand in vedere ca in acest moment Lehman si-a anuntat falimentul, Barclays va putea sa achizitioneze la un pret
mult mai scazut afacerile acesteia.

Cele doua banci au inceheiat un acord ce vizeaza in primul rand operatiunile de mediere financiara detinute de Lehman in SUA. Acordul va fi urmat si de o majoare de capital de dimensiuni reduse din partea Barcalys.

Cele doua banci nu au vrut sa anunte daca intelegerea va include si alte operatiuni Lehman si nici valoarea la care se va ridica tranzactia.

Si diviziile bancare
de investitii pe care Lehman le detine in Asia si Europa au facut parte din discutiile celor doua banci. In acest moment, angajatii acestora asteapta un anunt oficial si se tem de eventuale restructurari.

România mai construieşte încă o centrală nucleară

Romania ar putea atrage pana in 2012 investitii de pana la 15 miliarde euro
in domeniul energetic, o parte din acesti bani fiind utilizati pentru finalizarea reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda, sustine ministrul Economiei
si Finantelor, Varujan Vosganian.

"Discutiile cu cei sase investitori selectati pentru aceasta faza sunt incurajatoare, in sensul ca am reluat negocierile cu aceste companii", a mai spus oficialul guvernamental.

Cele sase companii sunt Enel (Italia), Electrabel (Belgia), Iberdola (Spania), CEZ (Cehia), RWE (Germania) si filiala locala a celui mai mare
producator siderurgic din lume, ArcelorMittal.

Conform planului initial, cele sase companii mentionate se vor asocia cu Nuclear­Electrica, cea care detine primele doua reactoare, pentru constituirea unei noi companii
care va exploata reactoarele trei si patru.

De asemenea, potrivit lui Varujan Vosganian, au fost deja demarate studiile pentru realizarea unei noi
centrale nucleare.

Cine va mai falimenta pe Wall Street?

Criza subprime a inceput sa isi faca efectul in tot mai multe domenii financiare
, astfel AIG , fostul numarul unu in asigurari
la nivel mondial, a trebuit sa primeasca o infuzie de 85 miliarde de dolari
din partea FED-ului pentru a nu intra in faliment. Bank of America a realizat o achizitie in viteza si a preluat Merrill Lynch.



Mai sunt si alte companii
financiare americane care au inca probleme, astfel Washington Mutual a fost sanctionata de catre agentia Standard & Poor's care a scazut ratingul de creditare al bancii la "risc ridicat". S&P a redus ratingul de la BBB- la BB-, pastrand in continuare perspectiva negativa. Totodata acesta este cel mai negativ nivel atins vreodata de Washington Mutual, anticipand pierderi pe sectorul ipotecar. Nici banca Wachovia nu se simte prea bine, luni actiunile bancii au pierdut 25%, insa mmarti acestea au crescut cu 7,5% pe fondul unui val de optimism privind salvarea AIG. Actiunile Wachovia au pierdut in ultimul an 78% din valoare, iar minimul perioadei a fost atins pe 15 iulie, cand actiunile s-au tranzactionat la 9,08 dolari.


Alan Greenspan, fostul guvernator al Fed-ului, considera ca actuala criza financiara ce a inceput cu prabusirea pietei subprime anul trecut este "probabil un eveniment intalnit o singura data intr-un secol".


Ceea ce s-a intamplat cu bancile americane de investitii nu este un soc, un eveniment foarte improbabil care pune in pericol stabilitatea sistemului, ci finalitatea evolutiei unor probleme cunoscute de mai bine de un an (iulie 2007). Acesta a fost unul din principalele argumente pentru care guvernul SUA a refuzat protejarea acestor companii private si garantarea unor eventuale achizitii cu bani publici.


Actiunile Morgan Stanley au crescut cu 7%, dupa raportarea unor rezultate trimestriale mult mai bune decat asteptarile. Titlurile AIG au crescut pana la cotatia de 3,75 dolari, dupa ce in dimineata zilei de marti acestea au atins un nivel minim de 1,41 dolari. Printre alte companii financiare, actiunile Wells Fargo au crescut cu12,7% la 34,93 dolari, in timp ce Bank of America s-a apreciat cu11,3 % la 29,55 dolari.


Actiunile Goldman Sachs Group Inc au scazut cu 1,8 % pana la 133,01 dolari dupa ce banca de investitii a anuntat ca profitul bancii a scazut cu 70%, cel mai scazut profit din ultimele decenii.


Indicele Dow Jones a crescut cu 141,51 puncte sau 1,30%, ajungand la nivelul de 11.059,02 puncte. Indicele Nasdaq s-a depreciat cu 27,99 puncte sau 1,28%, ajungand la nivelul de 2,207,90 puncte, in timp ce indicele S&P 500 a urcat cu 1,75%.

Improvizaţie sau educaţie?

a fiecare început de şcoală acelaşi ritual: politicieni, discursuri, promisiuni. Mai „inspirate“ ca oricând, volutele retorice ale politicienilor despre locul şi rolul şcolii în societatea românească au atins anul acesta - contextul preelectoral şi-a spus cuvântul - ridicolul.

Fără nici o moderaţie, politicienii au tratat deschiderea anului şcolar doar ca pe o tribună politică în plus
. Puţin conta că auditoriul nu prea mai înţelege despre ce se vorbeşte. Căci după „succesul“ atâtor „reforme“ elevii au ajuns să nu mai poată desluşi sensul unui text. Deloc întâmplător, tocmai în această perioadă au fost aduse la cunoştinţa publicului câteva studii, precum „Progress in International Reading Literacy Study pe 2007“ sau „Portretul elevului - schiţă neterminată“, parte a proiectului mai mare
Şcoala aşa cum este realizat de Centrul Educaţia 2000+. Primul, o cercetare comparativă internaţională, măsoară capacitate elevilor de a înţelege şi interpreta un text scris.

Iar rezultatele sunt edificatoare: elevii români stau prost cu înţelegerea.

Scorul mediu naţional obţinut de România este sub 500 de puncte din 1.000 posibile (mai precis 489). Veţi crede poate că locul 36 din 45 pe care se situează ţara noastră e încă unul onorabil. Şi totuşi, deşi contextul economic şi social ar fi îndreptăţit o evoluţie pozitivă, situaţia pare să se fi deteriorat în raport cu cercetarea precedentă, realizată în 2001, când România ocupa locul 22 din 35. Şi într-un caz şi în celălalt România se plasa în a doua parte a clasamentului. Şi dacă poziţia într-o ierarhie e mai mult sau mai puţin relativă, constatarea că puterea de înţelegere a elevilor români a scăzut dramatic nu poate decât să îngrijoreze.
Rezultatele studiului sunt cu atât mai grave cu cât România coboară pentru prima dată
sub pragul psihologic de 500 de puncte chiar şi la nivelul ciclului primar. Şi dacă părinţii se mai pot iluziona în legătură cu calitatea învăţământului românesc, politicienii nu ar trebui să îşi poată permite acest lux.

Improvizaţia practicată decenii de-a rândul a produs monştri. Iar responsabilitatea pentru eşecul sistemului educativ din România nu poate fi trecută doar pe seama politicienilor. Căci modele de reuşită socială - al căror prototip e Gigi Becali - promovate fără discernământ au transformat instrucţia într-o îndeletnicire prea puţin interesantă. Copiii
nu mai visează să devină oameni de ştiinţă - Să moară de foame? -, ci să se îmbogăţească. Şi nu prea contează cum. Căci morala, care nu are nici o dimensiune practică, nu ţine de foame, iar tranziţia, aşa cum au trăit-o, i-a „învăţat“ că trebuie să „supravieţuiască“. E mult mai bine să fie „şmecheri“, să vâneze note şi să obţină totul fără efort. Ne-o demonstrează a doua cercetare: scopul prezenţei la şcoală nu îl reprezintă nici participarea la procesul educativ, nici obţinerea cunoştinţelor, ci notele mari dobândite cu cel mai mic efort.

Invitat chiar pe 15 septembrie la o conferinţă desfăşurată la Liceul „Spiru Haret“ din Bucureşti, preşedintele Băsescu constata că dublarea fondurilor pentru învăţământ după 2004 nu a permis îmbunătăţirea substanţială a condiţiilor de educaţie, dar - sugera ironic - a dus, în schimb, la dublarea salariilor profesorilor. Însă fără un corp profesoral motivat orice reformă este condamnată eşecului. Şi dacă reforma nu se poate reduce doar la calitatea personalului didactic, fără acesta criza educaţiei va continua să se accentueze. Iar formulele individuale, deja tradiţionale - de tipul meditaţiei -, nu pot rezolva o problemă socială gravă. Educaţia şi instrucţia nu pot avea decât soluţii globale.

Între timp e bine să nu ne facem iluzii. Şcoala românească nu numai că nu pregăteşte cetăţeni - mai degrabă formează clienţi fideli ai fast food-urilor şi supermarketurilor sau superstiţioşii necritici care pun la îndoială teoriile ştiinţifice -, dar nu mai poate asigura nici măcar strictul necesar. Lăsat în derivă, învăţământul românesc nu mai pregăteşte nici un viitor naţiunii. Şi cum dincolo de rituala demagogie de la deschiderea anului şcolar sau universitar nu putem detecta vreun interes special pentru educaţie sau instrucţie, rămâne doar improvizaţia. Aşa că improvizaţi băieţi, improvizaţi! Poate tot o să iasă ceva!

Liviu Mihaiu a prins peştele cel mare

ana Lupea: „Nu orice jurnalist ajunge secretar de stat şi nu orice ecologist guvernatorul Deltei Dunării“.

Numirea activistului de mediu Liviu Mihaiu guvernator al Deltei Dunării ar părea firească, dacă viitorul secretar de stat n-ar fi şi jurnalist. El merită acelaşi tratament de care au beneficiat şi comentatorii Traian Ungureanu şi Sever Voinescu, acuzaţi că şi-au trădat breasla pentru sinecuri politice, când au fost propuşi de Traian Băsescu ambasadori. Dacă posturile diplomatice mai trebuie avizate favorabil şi de către parlament, cel din administraţie al lui Liviu Mihaiu depinde de o singură semnătură, cea a premierului Călin Popescu-Tăriceanu. Nu va ezita să o dea, din moment ce numirea - cu două luni înainte de alegeri şi fără să-l anunţe în prealabil pe ocupantul funcţiei Paul Cononov că va fi schimbat - a fost chiar strălucita lui idee.

Nu orice jurnalist ajunge secretar de stat şi nu orice ecologist guvernatorul Deltei Dunării. Liviu Mihaiu şi-a găsit o nişă, Delta Dunării, şi şi-a construit o relaţie prietenească cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu. Utilă şi Deltei, dar şi directorului de la Radio Guerrilla. Şeful guvernului a fost cel puţin o dată
pe an în Deltă, iar într-una din călătoriile iniţiatice împreună cu familia, ghid şi şofer de barcă cu motor i-a fost chiar Liviu Mihaiu. Călin Popescu-Tăriceanu a fost şi vedeta emisiunii-concurs „La pizza cu premierul“, o performanţă profesională de invidiat a postului Guerrilla. Nu multe radiouri, televiziuni sau ziare din lume l-ar convinge pe prim-ministrul unei ţări să se întâlnească la un restaurant cu ascultătorii sau cititorii. Liviu Mihaiu a reuşit.

Primele atestări documentare ale iubirii lui Liviu Mihaiu de Delta Dunării datează din 2004 când, într-o emisiune TV, omul de afaceri Alexandru Bittner îl acuza, fluturând şi dovada, că a cerut autorităţilor concesionarea pe o durată de 15 ani a unei suprafeţe de 21.000 de hectare din Deltă, cu tot cu peştele şi cabanele aferente. Jurnalistul a explicat că din dorinţa de le proteja. Întâmplător, doi patroni ai lui Liviu Mihaiu, Sorin Marin şi Sorin Ovidiu Vîntu, au şi ei o pasiune specială pentru Delta Dunării. Primul, fost partener de afaceri cu Dinu Patriciu, era la sfârşitul administraţiei Adrian Năstase, al doilea concesionar important din Deltă, după Alexandr

La limita de jos

r fi riscant sa afirmam ca mai jos nu se poate ajunge pentru ca oamenii care populeaza lumea fotbalului dovedesc ca au resurse nelimitate. Alunecarea pe tobogan este una imposibil de oprit. In urma cu o saptamana spuneam ca fotbalul romanesc miroase a hazna. Am gresit si trebuie facuta cuvenita rectificare. Fotbalul nostru este o hazna. Ultimul care a iesit la rampa a fost Victor Piturca. A facut-o in direct dintr-un studio de televiziune, intr-un cadru in care era sigur ca nu va fi intrerupt. Impingand lucrurile la limita de jos, selectionerul a tinuta sa le raspunda lui Cornel Dinu, Dumitru Dragomir, MM Stoica si partial lui Mircea Sandu. Trebuie mentionat faptul ca iesirea lui Piturca are loc la doar 3 zile dupa ce presedintele FRF a promis solemn ca subordonatii sai vor inceta cu orice scandal. Inca o data s-a dovedit ca autoritatea Nasului in fata angajatului federatiei este zero. In cuvinte putine si destul de stangaci alese, Piturca, cunoscut si sub supranumele de Satana, a zugravit o lume ingrozitoare, aceea a sefilor fotbalului. O lume in care oamenii sunt dezbracati pentru a le fi stabilit cu precizie becaliana sexul, in care trisatul si furtul sunt perfect justificate, unde o fosta glorie sportiva se poate umili gretos pentru 1.000 de euro
, in care sotiile, mamele si ficele sunt gagici si unde fosti prieteni sunt dispusi oricand sa-si puna in carca cele mai ingrozitoare lucruri. Nici nu mai conteaza daca faptele au stat chiar asa cum le zugraveste antrenorul nationalei, mentalitatea este cu siguranta aceasta, una de sfarsit de lume civilizata. Ce mai conteaza ca in aceasta saptamana nu mai putin de 7 echipe autohtone joaca in cupele europene, un record care greu va mai fi egalat. Noi vrem scandal!

Frica de Primăverii

Elena Udrea a spălat podelele unei şcoli din sectorul 6, C.V.Tudor, se aude, va împărţi cina creştină tot pe-acolo, Vasile Blaga se îmbrăţişează cu colegul său Liviu Negoiţă, în sectorul 3, Mircea Geoană se relaxează în Dolj, Adrian Năstase, la Mizil, iar Călin Popescu Tăriceanu meditează pe marginea şanţului din comuna Gruiu. Cartierul Primăverii, inima
politică a sectorului 1, teritoriul fostei şi noii nomenclaturi, este trist. A rămas fără floricele, niciun lider de partid nu vrea să-l reprezinte în Parlament, deşi, zilnic, îl calcă pe caldarâm.

Ultimul care se gândeşte să lase sectorul 1 din Bucureşti pentru un colegiu rural din Ilfov este premierul Călin Popescu Tăriceanu, care, la deschiderea anului şcolar de la Gruiu, le-a spus ziariştilor că un colegiu periferic „nu este mai prejos decât unul din Primăverii”, iar „provocările sunt foarte mari” în zona adiacentă Capitalei. Provocările economice şi sociale pot fi însemnate – oraşul se extinde, afacerile cu terenuri înfloresc, infrastructura se redesenează -, dar cele electorale sunt nule, fiindcă, aşa cum striga primarul din localitate, invitându-l să candideze, „Victoria este asigurată!”.

La fel de certă se anunţă şi pentru Geoană, Năstase şi alţii, care îşi caută împlinirea electorală pe meleaguri mai tihnite ori în cartierele populare şi aglomerate ale Bucureştiului, administrate de primari din propriile partide. Burghezia politică părăseşte, aşadar, tocmai cartierul burghez al Capitalei, pe drept asociat cu protipendada, şi migrează spre aria suburbană în limuzină.

Aparent, nu o mai satisface densitatea alegătorilor din sector, doar 39.000 de voturi, pe când un colegiu din Ilfov dă 70-80.000, după spusele liberalilor. Tăriceanu ar fi, prin urmare, un parlamentar mai „legitim”, dacă ar lua 12.000 de voturi la ţară, decât 4.000, la oraş. Ideea este falsă, fiindcă un deputat nu poate fi mai legitim decât altul care a luat tot 51 la sută din voturi, indiferent unde a candidat, iar colegiile, din punct de vedere legislativ, sunt egale. Discuţia despre legitimitate ascunde nesiguranţă, neîncrederea în forţele proprii şi în cele ale partidului, precum şi teama de a nu obţine nici acele patru mii voturi, ceea ce, pentru un lider politic de calibru ar fi o ruşinoasă înfrângere. Aşa că majoritatea vedetelor politice din Bucureşti preferă să fie fruntaşe la sat, decât să se confrunte cu un electorat pretenţios, bine informat şi cu venituri peste medie. Sectorul 1 cu al său Bulevard Primăverii a devenit, astfel, la primele alegeri uninominale, o piatră de încercare pe care niciunul din fiii lui notorii nu se încumetă să o ridice. La început, le-a fost frică unii de alţii, pe urmă, de vecinii de stradă.

Migrarea electorală spre zona suburbană şi rurală este pentru liderii politici o excursie de plăcere. Ei nu îşi vor schimba în niciun caz obiceiurile, vor sta tot la Bucureşti, nu la Mizil ori Ciofliceni, şi vor fi la fel de ocupaţi cu partidul şi bătăliile politice, ca să mai aibă timp pentru problemele locale. O oră de audienţe o dată
pe lună se va chema că şi-au făcut, din plin, datoria. În fond, colegiile rurale sunt ca locuinţele de vară, de la „ţeară”. Fiecare dintre ei are una, unde se duce să respire aer curat, din când în când.

Ţara, un munte de moloz

Munţi întregi împăduriţi au dispărut ca prin farmec, oraşul Sinaia a fost şters de pe hartă.

În al patrulea an al mandatului său prezidenţial, preşedintele Băsescu şi-a dat seama că mai are puţin şi rămâne fără ţară. Nu că ar fi în pericol să-şi piardă funcţia, nici pe departe. Este în continuare politicianul cel mai popular şi nici nu se întrevede la orizont vreun candidat capabil să-i ia locul după viitoarele alegeri. Nu. Realitatea dureroasă este că România piere bucată cu bucată pe zi ce trece.

Băsescu ştia el ce ştia atât de pe vremea în care a fost el însuşi primar al Bucureştilor, cât şi din mandatul lui Adriean Videanu. Clădiri şi străzi care au făcut din Bucureşti micul Paris au fost înghiţite de neant pe neaşteptate. Totul se petrece atât de repede, încât nici vecinii nu bagă de seamă. Biserici şi catedrale sunt strivite sub turnuri de zeci de etaje. Parcuri şi spaţii verzi s-au evaporat pe nesimţite. Pădurile din jurul oraşului au sucombat în tăcere. Molima a cuprins Bucureştiul mai rău ca în timpurile ciumei lui Caragea. Primăria Generală şi cele de sector pierd şirul actelor, amnezia loveşte necruţător în administraţie. În ritmul actual de demolare, într-un an am putea avea un splendid bloc de birouri în locul Ateneului Român şi un mall nou-nouţ pe ruinele Palatului Regal. Oricum, prea multe alte clădiri reprezentative nu au mai rămas în Capitală.

Specialiştii nu au aflat, dar găurile negre îşi fac de cap prin Carpaţi cu mult timp înainte să înceapă experimentul de la Geneva. De pildă, munţi întregi împăduriţi au dispărut ca prin farmec. În locul lor, câteva roci golaşe râd la soare. Oraşul Sinaia, perla din Bucegi, a fost şters de pe hartă. A răsărit în urmă o îngrămădire de betoane şi sticlă înfiptă în coasta muntelui. O rană purulentă care curge pe versant. Centrele istorice supravieţuitoare ale epocii comuniste şi-au dat duhul în anii de după `89. La fel zonele sateşti cu arhitectură tradiţională.

Sunt fapte din viaţa de zi cu zi cuprinse în raportul comisiei prezidenţiale pentru parimoniu. Nu preşedintele este vinovat pentru acest dezastru care macină România. Administraţia coruptă, primarii inconştienţi, banii puşi în joc extermină ce a mai rămas din patrimoniul lăsat de înaintaşi. Dar Băsescu are datoria să nu ne lase moştenire în loc de ţară o grămadă de moloz.

Steaua-Bayern Munchen 0-1 - Debut ghinionist in CL

Echipa lui Lacatus a fost foarte aproape de un rezultat bun in primul
sau meci din actuala editie a Champions League. Doua suturi in bara si un joc bun in cea de a doua repriza au dat sperante fanilor stelisti. Din pacate, elevii lui Klinsmann au stiut sa protejeze avantajul creat prin golul lui Van Buyten din minutul 15.

In ciuda rezultatului negativ, Steaua a aratat mult mai matura si mai ofensiva decat anul trecut.
Cel mai bun jucator stelist a fost de departe portarul Zapata, care si-a salvat echipa in numeroase randuri. S-au mai remarcat Lovin, Arthuro si Goian. Au dezamagit Ogararu si Toja.

In celalalt meci al grupei Lyon si Fiorentina au terminat la egalitate: 2-2.

Un român se ocupă de campania lui McCain

Clujeanul Cristian Marchis face parte din strategii care se ocupă de campania electorală a republicanului John McCain, candidatul în cursa pentru Casa
Albă. Într-un interviu acordat cotidianului "Clujeanul", Marchis a dezvăluit câteva "trucuri" care l-au propulsat pe McCain în preferinţele alegătorilor, deşi Obama avea un avans însemnat în urmă cu două luni. Cristian Marchis este de părere că John McCain e exemplul succesului unei campanii bine orchestrate de oamenii din spate. Dacă în urmă cu un an, poziţia candidatului republican nu era sigură şi se lupta pentru a obţine nominalizarea din partea partidului, în prezent a ajuns la egalitate în sondaje cu cel despre care se spunea că îl va învinge detaşat.

La Fondul Proprietatea, salariile se umflă continuu

Fie că sunt manageri sau fac parte din personalul operativ, angajaţii instituţiei îşi dublează salariile de la an la an.

Salariile angajaţilor de la Fondul Proprietatea îl fac invidios pe orice angajat din sistemul privat. O secretară câştigă lunar un salariu mediu brut care ajunge lejer la 1.500 de euro, în timp ce un director nu ia mai puţin de 3.800 de euro, scrie revista „Capital“ în ediţia de azi.

Angajaţii beneficiază în plus de numeroase deplasări în străinătate tot pe banii Fondului. Pe lista norocoşilor se aflau la sfârşitul anului trecut 19 persoane, ale căror salarii cumulate ajungeau la circa 607.000 de euro. Potrivit datelor financiare
ale instituţiei conduse de Daniela Lulache, salariul mediu brut al unui angajat fără funcţie de conducere a fost, în 2007, de 1.437 de euro
pe lună. Bugetul generos alocat pentru plata salariilor poate fi explicat şi prin faptul că, din cei 19 angajaţi, 12 au funcţii de conducere, fiind manageri sau administratori, şi doar şapte au funcţii operative.

Lefuri mari
pentru performanţe mici

Anul acesta, Fondul a propus să cheltuiască circa 1,4 milioane de euro, dublu faţă de anul trecut, în condiţiile în care nu sunt prevăzute majorări de personal. Pentru salariaţii Fondului, salariile au crescut într-un ritm ameţitor în fiecare an.

Dacă luăm în calcul şi propunerile pentru 2008, ajungem la o triplare a salariilor în mai puţin de trei ani. Pe lângă salarii, proiectul de buget al FP prevede şi triplarea cheltuielilor cu deplasările în străinătate, care au loc săptămânal sau chiar zilnic. Anul trecut, instituţia a cheltuit 40.000 de euro pe deplasări. Anul acesta, îşi propune să cheltuiască circa 120.000 de euro. O deplasare în Asia în interes de serviciu poate realiza chiar şi o secretară a Fondului.

Dan Voiculescu refuza sa afle verdictul judecatii cu CNSAS, institutia care l-a declarat colaborator al Securitatii

e frica verdictului judecatorilor, Voiculescu a decis sa apeleze din nou la ajutorul magistratilor Curtii Constitutionale, cerandu-le sa declare ilegala legea in baza careia este judecat si astfel sa nu poata fi tras la raspundere pentru verdictul de politie politica dat de CNSAS.
Procesul in care este judecat Dan Voiculescu pentru faptele comise in timpul colaborarii sale cu Securitatea ca politie politica este pe cale de a fi din nou suspendat ca urmare a invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate de catre avocatul acestuia, Calin Zamfirescu. Tactica aplicata de mogul vizeaza judecarea Ordonantei de urgenta care repunea in drepturi CNSAS si nu faptele sale din timpul colaborarii cu Securitatea. Astfel, pana la alegeri, faptele lui Voiculescu nu vor fi supuse judecatii magistratilor Tribunalului Bucuresti. Socrul ministrului Justitiei a solicitat ieri instantei ca judecatorii Curtii Constitutionale sa constate caracterul ilegal al unui articol din legea de organizare a CNSAS. Zamfirescu a invocat neconstitutionalitatea articolului 34 din Ordonanta de Urgenta 24/2008, care prevede urmatoarele: "Cauzele aflate pe rolul instantelor civile la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se trimit instantelor de contencios ad­ministrativ competente. Acestea, la primul termen de judecata, verifica daca partile staruie in continuarea judecatii, iar in caz afirmativ, continua judecata potrivit prevederilor prezentei Ordonante de urgenta, examinand cauza sub toate aspectele si apreciind care acte si lucrari efectuate raman valabile". Avocatul a sustinut ca prevederile acestui articol incalca liberul acces la Justitie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la aparare, competenta instantelor si nu respecta prevederea constitutionala prin care se interzice infiintarea de instante extraordinare. De asemenea, Zamfirescu a cerut instantei sa nu ii recunoasca clientului sau eticheta de colaborator al fostei Securitati ca politie politica, pusa prin verdictul dat de CNSAS in 2006. Avocatul a apreciat ca acest verdict a fost declarat deja in afara legii fundamentale, odata cu decretarea, de catre Curtea Constitutionala, a neconstitutionalitatii legii de organizare a CNSAS. "Legea va cere sa stabiliti calitatea de colaborator al securitatii, CNSAS va cere sa vedeti o calitate inexistenta, stabilita doar prin vechea lege: colaborator ca politie politica a securitatii", a replicat Zamfirescu. Acesta a sustinut ca actele care au stat la baza hotararii CNSAS nu pot reprezenta argumente in acest caz, deoarece au fost intocmite in conformitate cu prevederile vechii legi a Consiliului, declarata neconsti­tutionala. Judecatorul a apreciat ca cererea de anulare a deciziei CNSAS din august 2006 nu poate fi solutionata in acest stadiu al procesului si a statuat continuarea judecatii. Zamfirescu a trecut apoi la artileria grea.

Reprezentantul CNSAS, vadit intimidat de prestatia aparatorului lui Felix, i-a cerut judecatorului 24 de ore pentru a gasi argumentele necesare in vederea combaterii cererii de trimitere a cauzei la CC. Totodata, acesta a cerut ca judecata sa continue, iar decizia data de CNSAS in 2006, prin care Voiculescu era etichetat ca si colaborator ca politie politica al fostei securitati, sa ramana definitiva. Bizar este faptul ca, desi legea nu interzice in mod expres, CNSAS nu a solicitat consultanta unei case de avocatura. Potrivit juristei Raluca Vasilescu, Consiliul nu are un buget aprobat pentru astfel de situatii. Mai mult, nu exista o casa
de avocatura care sa aiba mai multa experienta decat consilierii de la CNSAS in aceste cauze. Conform lui Vasilescu, nu exista, in cele mai multe dosare, o strategie de aparare sau de acuzare pusa la punct de juristii Consiliului, ci metoda este numai aceea de a se consulta angajatii CNSAS din departamentele juridice. Mai mult, nu exista nici o strategie cu privire la persoana care va fi trimisa in instanta pentru a pleda in fata judecatorilor, consilierul urmand sa fie stabilit dupa "disponibilitate". In cazul Voiculescu-CNSAS, conform lui Vasilescu, reprezentantul Consiliului care s-a balbait ieri in fata ju­de­­catorului este cel care a lucrat de la inceput cauza. Prin urmare, este inexplicabil cum de aceasta a avut o asemenea prestatie in fata magistratului.

"E normal sa pierdem procesele daca trimit niste fraieri in instanta"

Purtatorul de cuvant al CNSAS, Cazimir Ionescu, ne-a precizat ca motivul pentru care Consiliul pierde procesele cu cei pe care ii acuza de colaborarea cu securitatea ca politie politica este acela ca "directorii Directiei Juridice, care sunt platiti numai pentru a-si asuma responsabilitatea, nu o fac. Fug de raspundere si ii lasa pe niste copii
tineri sa le faca treaba. De asta pierdem procesele. Fostul director de la Directia Juridica a preferat sa isi dea demisia decat sa se duca el in instanta. Oamenii astia (n.n.-directorii) sunt platiti mai bine decat secretarii de stat, tocmai pentru a-si asuma raspunderea. Treaba le-o face altcineva, iar de raspundere se feresc. E normal sa pierdem procesele daca trimit niste fraieri in instanta".

Campania imorala continua

Cetatenii Sectorului 4 au primit in cutiile postale o scrisoare prin care conservatorul Dan Voiculescu, candidat la parlamentare intr-un colegiu din acest sector condus de un primar PC, ii indeamna sa completeze un formular in care sa treaca toate problemele cu care se confrunta.
Liderul PC le promite ale­gatorilor ca va gasi solutii pentru fiecare din lucrurile care ii doare pe cetateni.
"Aveti probleme cu lipsa de curatenie, de spatii verzi, de locuri de joaca pentru copii sau cu drumurile proaste, parcarile si canalizarea sau cu ordinea publica? Pentru fiecare problema, cu ajutorul ONG pe care le sprijin, ii voi determina pe cei responsabili sa se implice". Acesta este doar un fragment din epistola lui Voiculescu catre cetatenii sectorului 4, un sector care, potrivit liderului conservator "s-a dezvoltat mai greu decat celelalte sectoare in ultimii ani", dar care "poate recupera timpul piedut". Atasat de scrisoare e un formular in care locuitorii sectorului sunt indemnati sa-si scrie problemele si datele de contact, apoi sa il depuna in cea mai apropiata cutie postala, expedierea fiind gratuita. Nu este prima oara cand Dan Voiculescu isi face campanie electorala in sectorul 4, condus de primarul Cristian Popescu Piedone. In urma cu doua saptamani, ZIUA a dat peste mai multe corturi ale Fundatiei Dan Voiculescu amplasate in sectorul 4, unde se imparteau tricouri, se faceau inscrieri pentru excursii la manastiri destinate pensionarilor, dar si pentru mai multe cursuri dedicate celor mici.
Copos la DNA in dosarul Loteria

George Copos s-a prezentat, ieri, la DNA in dosarul Loteria, in care este cercetat si Dan Voiculescu alaturi de fiica acestuia Camelia Voiculescu pentru spalare de bani, manipularea pietelor de capital si fals. Copos a afirmat ca dosarul in care a fost citat este unul politic si ca procurorii nu i-au prezentat nimic concret pana in prezent.
El a mai adaugat ca nu i s-a prezentat nici un fel de dovada cum ca ar fi savarsit o infractiune, precizand ca este vorba de un dosar din 2006. "Ne impuscam vacile care dau lapte. Asta facem noi astazi in Romania", a comentat omul de afaceri. Aparatorul Gheorghita Mateut a afirmat ca procurorii i-au prezentat doar niste incadrari juridice, fara sa i se arate clientului sau o fapta concreta prin care sa se demonstreze ca ar fi vinovat. Intrebat care sunt acuzatiile duse impotriva presedintelui fondator al PC, Dan Voiculescu si fiicei acestuia, Camelia Voiculescu, avocatul a declarat ca este vorba de niste incadrari similare, dar nu identice. In 2007, DNA anunta ca Dan Voiculescu, fiica sa Camelia si George Copos sunt cercetati intr-un dosar deschis de procurorii anticoruptie, fiind acuzati de spalare de bani si fals. Alaturi de familia Voiculescu, in dosar mai sunt vizati presedintele Consiliului de Administratie al Grivco SA, Mihai Lazar, principalul actionar al Ana Holding, George Copos, angajatul acestuia Giulio-Giuseppe Roza si Nicolae Cristea, fostul director al Loteriei.

Chioşcurile alimentare din şcoli au ajuns să vândă bureţi de baie

Ieri dimineaţă, elevii Colegiului Media şi-au luat shaorma de peste drum, din staţia de autobuz, că din şcoală nu mai pot cumpăra alimente. Chioşcul cu sucuri şi cornuri cu ciocolată s-a închis, din pricina unui ordin semnat de ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu. „E aiurea să ne scoată mâncarea de la magazin”, comentau elevii Colegiului Tehnic Media din Capitală. Lista de „alimente interzise”, elaborată de specialişti în nutriţie, la cererea ministrului, a nedumerit mulţi comercianţi şi asta pentru că majoritatea alimentelor existente pe piaţă intră în această categorie, din pricina numărului mare
de calorii pe suta de grame – peste 300.

Atunci, ce să le vinzi elevilor? Apă plată şi banane? „Anul trecut, patronul chioşcului a adus două lăzi cu banane, doar eu am cumpărat două. Anul ăsta, omul nu şi-a mai reînnoit contractul, pentru că nu ştie ce să vândă. M-a întrebat pe mine ce marfă poate să aducă. Fructe, nu, pentru că nici un copil nu le cumpără”, ne-a spus directoarea Şcolii nr. 178, Mimoza Vulcu. S-a chinuit foarte mult să înfiinţeze un chioşc alimentar
în şcoală, pentru că elevii îşi făcuseră un obicei din a sări gardul, pentru a-şi cumpăra pateuri de peste drum. Mai mult, în urmă cu doi ani, o fetiţă plecată după mâncare a fost accidentată pe trecerea de pietoni. Din fericire, accidentul nu a avut urmări grave, însă directoarea nu se împacă cu asta. Părinţii ar fi în stare să-i scoată ochii, doar dacă îşi suceşte vreun copil un deget.

Unii ar fi tentaţi să creadă că elevii de şcoală primară sunt la adăpost, mulţumită programului guvernamental „cornul şi laptele”. Nimic mai fals! Chiar la intrarea în Şcoala 178, pe asfalt, am găsit un corn aruncat. Pe ambalaj sunt trecute ingredientele – făină, zahăr, ulei vegetal, sare iodată şi propionate de calciu (E282, nepericulos de altfel), dar nu şi valorile nutritive (numărul de calorii, conţinutul în glucide, lipide şi proteine), aşa cum prevede ordinul lui Nicolăescu.

Cantinele şcolare – alternativa ideală, dar greu de luat în calcul

La chioşcul Liceului Teoretic „Constantin Brâncoveanu” se vând apă plată, biscuiţi cu jeleu şi ciocolată, pixuri, acadele şi bureţi de baie. În vitrinele frigorifice sunt expuse câteva iaurturi şi vreo 5 cutii cu budincă. Vânzătoarea de la chioşc abia şi-a început munca, de două zile, şi e total nedumerită. „Vin copiii
şi mă întreabă de ce sunt rafturile goale. Păi dacă aşa e legea”? Ne-am chiorât, împreună, pe ambalajul unui pachet de biscuiţi cu jeleu: 70,2% conţinut de glucide şi 372 de calorii. „Deci nu e voie? Sunt interzişi”? Conform ordinului ministrului Nicolăescu, da, tot ce sare de 300 de calorii e nerecomandat minorilor. Numai că minorii sunt de altă părere. „O să ne fie foame încontinuu şi o să mâncăm mai mult ca înainte, aşa crede ministrul că are grijă de silueta noastră? Din curtea liceului nu avem voie să ieşim. Chiar dacă am fi avut voie, n-am fi rezolvat nimic, pentru că, mai nou, ne-au dărâmat şi chioşcurile de lângă şcoală. Ar fi fost OK dacă ne făceau o cantină, aşa mai înţelegeam”, e de părere Raluca, elevă în clasa a XI-a.

Directoarea Liceului Teoretic „Constantin Brâncoveanu”, Marlena Darmon, consideră că această măsură nu rezolvă problema alimentaţiei elevilor. „Tot ce am auzit a fost o listă de interdicţii. Asta nu e voie, aia nu e voie, dar ce e voie? Şi cine are voie să vândă ce e voie? Dacă interzicem aceste alimente în şcoli, oare am rezolvat problema? Reclamele rămân tot pe posturile TV, nu? Ne îngrijim de sănătatea copiilor, dar de a părinţilor, cine se îngrijeşte? Ministerul Sănătaţii să facă bine să bage în Parlament o lege pentru toţi”, a punctat directoarea.

Sediul ANRCTI, afacere imobiliara de 20 milioane de euro cu o casuta postala din Cipru

Fosta conducere a ANRCTI a prejudiciat bugetul institutiei, conform auditorilor care au verificat achizitia, cu peste trei milioane de euro in afacerea inchirierii noului sediu, construit de o firma ce are ca actionar majoritar o “casuta” postala din Cipru. Societatea care s-a ales cu un contract important din banii publici ai ANRCTI are doar trei angajati, iar in patru ani de functionare a reusit performanta de a inregistra pierderi in ultimii trei ani.

Ultimul raport de audit efectuat la Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei arata modul in care fosta conducere a institutiei a inteles sa “chibzuiasca” banul
public. La nici o luna de la demiterea fostului presedinte Dan Cristian Georgescu incep sa iasa la iveala amanunte ale implicarii acestuia, de pe functia pe care o ocupa, in afaceri imobiliare chiar cu noul sediu al institutiei, situat in strada Delea Noua
, din sectorul 2 al Capitalei. Afacerea a fost pusa la cale inca din 2 august 2007, cand Serviciul de Logistica al institutiei a incheiat un Referat de Necesitate privind demararea procedurii pentru achizitia sau inchirierea unui spatiu in care sa-si desfasoare activitatea toti angajatii ANRCTI – Sediul Central. Acest referat a fost inaintat spre analiza si decizie Serviciului de Achizitii Publice. Desi documentul a fost analizat atent de catre angajatii acestui serviciu care au dat rezolutie negativa propunerii, fiindca nu aveau banii necesari pentru chirie, presedintele ANRCTI, de la sine putere, a trecut peste parerea propriilor subordonati si a hotarat “demararea procedurilor pentru inchirierea unui spatiu”. Mai mult, pentru ca aceasta inchiriere sa fie posibila, acesta a hotarat suplimentarea bugetului destinat Planului Anual al Achizitiilor Publice cu aproape 7,7 milioane de euro.

Afacere cu iz imobiliar

Intentia ANRCTI de a-si muta sediul intr-un nou imobil a fost exploatata la maximum din punct de vedere imobiliar de catre fosta conducere, care a decis ca mai rentabila este varianta inchirierii decat cea a cumpararii unui spatiu adecvat desfasurarii activitatii. Pe scurt, ANRCTI a incheiat un contract de inchiriere cu societatea Delenco Construct SRL pentru un imobil nou construit chiar de catre aceasta firma pentru o perioada de zece ani. Interesant este ca un simplu calcul releva ca suma totala pe care institutia din subordinea Executivului trebuie sa o achite pentru intreaga perioada de inchiriere este de 20,3 milioane de euro. Varianta este considerata a fi una paguboasa de catre raportul de audit al institutiei. Cu suma data pe toata perioada contractului de inchiriere (n.red. – zece ani) si cu un efort bugetar majorat cu doar 3,7 milioane de euro, ANRCTI putea cumpara un imobil de 9.650 de metri patrati. Afacerea imobiliara s-a derulat astfel pe varianta scurta dintre ANRCTI si firma Delenco Construct. Desi pe piata imobiliara mai existau oferte mult mai ieftine, fosta conducere a reglementatorului de pe piata de telecomunicatii a ales in mod surprinzator varianta mai scumpa.
Surse din cadrul institutiei sustin ca, pentru contractul incheiat, ANRCTI plateste un pret
de aproape 22 de euro pe metru patrat pentru o suprafata totala de doar 6.500 de metri patrati. Daca institutia guvernamentala alegea varianta oferita, de exemplu, de intermediatorul imobiliar Coldwell Banker, institutia statului ar fi platit aproximativ 17 euro/metru patrat pentru o suprafata mult mai mare de 9.650 de metri patrati, pret care ar fi inclus si 91 de locuri de parcare. Astfel, conform surselor citate, daca fosta conducere a ANRCTI ar fi ales varianta mai ieftina, ar fi reusit sa economiseasca nu mai putin de trei milioane de euro pentru intreaga perioada a desfasurarii contractului de inchiriere, dar pentru o suprafata mult mai mare.

FED nationalizeaza AIG si ii acorda un imprumut de 85 miliarde de dolari

Banca centrala americana (Fed) a anuntat marti seara ca a decis sa acorde grupului de asigurari American International Group (AIG) un credit punte care s-ar putea ridica la 85 miliarde de dolari
, decizie pe care o justifica prin pagubele pe care le-ar putea provoca falimentul celui mai mare grup de asigurari din lume asupra pietelor financiare fragilizate, transmite AFP, citata de Agerpres.
Creditul este acordat pe 24 de luni si insotit de o dobanda calculata in functie de rata Libor plus 850 puncte de baza.
Consiliul de Administratie de la Federal Reserve estimeaza ca, in conditiile actuale, 'un faliment necontrolat al AIG ar putea creste fragilitatea pietelor financiare si ar provoca o crestere substantiala a costului
creditului si o slabire
a performantelor economice ale tarii' se arata in comunicatul Fed.
Banca centrala americana subliniaza ca interesele contribuabililor sunt protejate de anumite dispozitii ale creditului. Astfel statul american va primi o participatie de 79,9 procente din capitalul AIG, care va fi practic nationalizat, si va beneficia de dreptul de veto asupra acordarii de dividende actionarilor si detinatorilor de actiuni preferentiale. AIG pune drept garantie pentru acest credit totalitatea activelor sale. Creditul va fi replatit de AIG gratie sumelor rezultate din vanzarea activelor.
Gestul istoric al Rezervei Federale americane a permis salvarea de la faliment al celui mai mare grup de asigurari
din lume precum si evitarea unei crize financiare mondiale. Atat presedintele american George W. Bush cat si secretarul american al Trezoreriei, Henry Paulson, au salutat marti planul de salvare fara precedent al asiguratorului AIG de catre banca centrala americana.
Actiunile American International Group Inc (AIG) s-au depreciat marti cu 50 de procente dupa ce gigantul american din domeniul asigurarilor a fost retrogradat de agentiile de evaluare financiara Standard&Poor's, Moody's Investors Services si Fitch Ratings.

Criza din SUA loveşte puternic leul şi bursa

oneda naţională a pierdut patru bani în raport cu euro pe interbancar, iar companiile listate la bursa bucureşteană sunt mai sărace cu două miliarde de euro după ziua de ieri.

Bursa de Valori Bucureşti a pierdut ieri aproape două miliarde de euro din cauza crizei din Statele Unite. Capitalizarea bursei a scăzut practic într-o singură zi de la 26,075 miliarde de euro la 24,198 miliarde de euro. Şi asta din cauza căderilor foarte mari
suferite de aproape toate acţiunile listate, mai ales de cele lichide. Astfel, SIF Moldova s-a depreciat cu 9,27%, SIF Banat-Crişana, cu 9,52%, SIF Muntenia, cu 8,90%, SIF Oltenia, cu 8,59%, şi SIF Transilvania, cu 8,67%. Şi sectorul bancar a fost marcat de pierderi importante, titlurile BRD căzând cu 13,25%, iar Banca Comercială Carpatica, cu 2,70%. Nici sectorul petrolier nu a fost ocolit, acţiunile Petrom depreciindu-se cu 5,11%, iar Rompetrol Rafinare Constanţa, cu 5%.

Indicii bursieri de la Bucureşti au închis şedinţa cu scăderi cuprinse între 7 şi 9 procente. Astfel, indicele general al Bursei de Valori Bucureşti, BET-C, a căzut cu 7,41%, iar indicele BET, al celor mai lichide acţiuni de pe piaţă, cu 7,10%. Cele cinci societăţi de investiţii financiare
(SIF), grupate în indicele BET-FI, au pierdut 8,98%. „Asistăm la o şedinţă de panică generalizată pe toate bursele din lume. Iar totul pleacă de la americani. Pe termen scurt nu ne aşteptăm decât la lucruri negative. O veste pozitivă de moment ar putea veni de la FED, care se va întâlni în această seară (seara trecută - n.red.) şi e posibil să decidă o reducere de dobândă în perioada următoare“, ne-a declarat Gabriel Aldea, broker SSIF Intercapital Invest.

Valul de retrageri ale investitorilor de pe pieţele emergente cauzat de panica financiară internaţională a condus la continuarea deprecierii leului. Cursul mediu al pieţei valutare interbancare calculat de BNR a urcat la 3,6494 lei, cu 2,82 bani peste cel de luni şi la un nivel maxim al ultimelor trei luni, pe fondul unei pieţe extrem de tensionate de criza financiară internaţională. La finalul şedinţei de tranzacţionare, cotaţiile se situau la nivelul de 3,66 lei pentru un euro, cu mai mult de patru bani faţă de finalul şedinţei de luni. „Toate valutele din regiune sunt depreciate, situaţia din piaţă fiind foarte tensionată după falimentul Lehman Brothers. Se pare că marţi investitorii au reacţionat mai amplu la această ştire, iar în piaţa interbancară mondială este o criză de lichiditate. În schimb, pe piaţa locală este un surplus de lei
şi se cumpără euro, astfel că dobânzile au scăzut pentru a doua zi consecutiv“, a declarat pentru MEDIAFAX Georgiana Constantinescu, analist la Credit Europe Bank.

Criza de pe Wall Street, generată de falimentul Lehman Brothers, vânzarea Merrill Lynch către Bank of America şi dificultăţile financiare prin care trece AIG, cel mai mare asigurător din lume, s-a repercutat şi ieri asupra pieţelor din toată lumea. Acţiunile europene scăzuseră, la jumătatea zilei, cu 3,1%, la cel mai redus nivel din ultimii trei ani, după ce, la sfârşitul sedinţei precedente, înregistraseră o pierdere de 3,9%. Băncile din Anglia au înregistrat cele mai mari pierderi pe bursele europene, Royal Bank of Scotland, Lloyds TSB şi HSBC consemnând scăderi cuprinse între 6 şi 21%. Acţiunile Barclays au pierdut 7% după apariţia unor informaţii în presă în legătură cu interesul băncii engleze pentru cumpărarea principalelor afaceri ale Lehman Brothers. Bursele din SUA au scăzut şi ele în debutul şedinţei de marţi cu peste 1%, după ce au înregistrat luni cel mai mare declin zilnic de la atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Bursa din Moscova chiar a întrerupt tranzacţionarea, după ce cotaţiile au scăzut cu 11%.

Liga Campionilor: CFR Cluj a invins pe AS Roma cu 2-1!

Campioana Romaniei, CFR Cluj, a dat lovitura pe Olimpico invingand AS Roma cu scorul de 2-1 !

Partida a fost condusa la centru de Iouri Baskalov, ajutat pe margini de Tikhon Kalugin, respectiv Anton Averianov (toti Rusia).

Vedeta Romei, Francesco Totti, a inceput meciul de pe banca
de rezerve.

Prima ocazie de gol a apartinut gazdelor, prin Vucinic, care a trimis din 8 metri putin alaturi, iar, cateva secunde mai tarziu, acelasi Vucinic a reluat balonul in stalpul din dreapta portii lui Stancioiu.

In minutul 17, dupa o centrare trimisa in careul CFR-ului, Panucci a scapat de marcajul lui Cadu, a profitat de iesirea gresita din poarta a lui Stancioiu si a reusit sa inscrie cu o lovitura de cap din 3 metri.

Dubabier l-a incercat pe Doni cu un sut in forta, in minutul 22, insa mingea a fost respinsa in corner. CFR a reusit sa inscrie primul gol din istoria clubului in UEFA Champions League prin Culio care, patruns in careu, a prins un sut perfect la coltul lung, 1-1.
Scor la pauza, AS Roma - CFR Cluj 1-1.

Cristiano Panucci nu a mai putut continua partida din cauza unor dureri la spate si a fost inlocuit in minutul 47 cu Loria.

CFR Cluj a dat lovitura in minutul 49! Dupa o centrare trimisa de pe partea dreapta de Trica, mingea a ajuns in cele din urma la Culio care a trimis din prima un sut din voleu la coltul lung, 1-2.

Maurizio Trombetta a efectuat prima schimbare in minutul 67 inlocuindu-l pe Trica Eugen cu Sixto Peralta, care, doar patru minute mai tarziu, a reusit sa trimita balonul cu capul in transversala!

Repriza secunda a fost prelungita cu 4 minute, dar scorul a ramas acelasi, 1-2.

AS Roma - CFR Cluj 1-2 (1-1)
Marcatori: Panucci (17') / Culio (28', 49')
Cartonase galbene: Cicinho (84') / Pereira (8')

AS Roma:
Doni - Cicinho, Cassetti, Panucci (Loria 47'), Riise (Totti 52') - De Rossi, Aquilani Taddei (Montella 77'), Baptista, Tonetto - Vucinic.
Rezerve nefolosite: Artur, Menez, Brighi, Okaka
Antrenor: Luciano Spaletti

CFR Cluj:
Stancioiu - Tony, Cadu, Sousa, Pereira - Muresan, Dani, Culio, Trica (Peralta 67') - Dubarbier (Panin 88'), Kone
Rezerve nefolosite: Nuno Claro, Alcantara, Deac, Didi, Diego Ruiz
Antrenor: Maurizio Trombetta

Atentat la ambasada SUA din Yemen. 16 persoane au murit

ai multe explozii s-au produs
miercuri dimineaţă la ambasada Statelor Unite din Yemen, care a fost ţinta unui atac cu maşină capcană, potrivit AFP. Un martor citat de agenţie a declarat că o maşină a explodat în faţa ambasadei americane din capitala Yemenului, Sanaa.

În acelaşi timp, mai multe persoane, care circulau într-un al doilea vehicul
, au deschis focul asupra gărzilor de securitate, a adăugat martorul citat de AFP, care a precizat şi că atacatorii au lansat mai multe rachete. În urma exploziilor au murit cel puţin 16 persoane, printre care şi şase atacatori, a declarat o sursă din cadrul securităţii, citată de Reuters.

Celelalte victime erau trecători, printre care trei yemeniţi şi o femeie de naţionalitate indiană. Exploziile au fost provocate de o maşină-capcană a confirmat un oficial al ambasadei americane.

"În această dimineaţă o maşină a explodat la poarta principală a ambasadei din Sanaa. Au existat o explozie iniţială şi mai multe explozii secundare", a declarat, prin telefon, un purtător de cuvânt al ambasadei Statelor Unite din Yemen.

Atacul cu bombă a fost revendicat de gruparea Jihadul Islamic din Yemen, care a proferat ameninţări şi către alte ambasade, inclusiv cea a Marii Britanii, Arabiei Saudite şi Emiratelor Arabe Unite.

La începutul anului Statele Unite au ordonat evacuarea personalului care nu este esenţial pentru ambasada din Yemen, după ce asupra acesteia au fost lansate mai multe bombe. Ambasada nu a fost lovită de acestea însă bombele au nimerit o şcoală aflată în apropiere.

Guvernul a acceptat majorarea pensiilor de la 1 octombrie

Preşedintele PSD Mircea Geoană a declarat, marţi, că Guvernul a acceptat propunerea PSD privind devansarea majorării pensiilor pentru data de 1 octombrie, motiv pentru care social-democraţii renunţă la intenţia de a depune
o moţiune de cenzură.

Geoană a precizat, după întâlnirea cu premierul Călin Popescu Tăriceanu şi cu membri ai Guvernului, că PSD susţine că 1 octombrie este data corectă pentru majorarea pensiilor, deoarece factura la utilităţi şi scumpirile afectează pensionarii.

Beckett-Belgrader-Turturro

La Brooklyn Academy of Music, unul dintre cele mai importante spatii artistice din New York, se joaca "Sfarsit de partida" de Samuel Beckett, in regia lui Andrei Belgrader, cu John Turturro, Elaine Stritch, Alvin Epstein si Max Casella.
» Andrei Belgrader a parasit Romania in 1978, iar singurele lui piese montate aici au fost interzise de cenzura in anii ’70. Regizorul ne-a declarat ca ar vrea sa revina in Romania pentru a monta un text mai putin cunoscut al lui Shakespeare, "Pericle".
» Interviul a fost realizat la sediul Institutului Cultural Roman din New York, cu participarea Corinei suteu (Cs, directoarea ICRNY), a lui Cristian Neagoe (CN, PR coordonator ICR) si a scriitorului Razvan Tupa (RT).

E.V.: Vreau sa incepem chiar de la spectacol. "Sfarsit de partida" este unul dintre textele atipice ale lui Beckett si mai putin jucat. Dumneavoastra il montati dupa "Asteptandu-l pe Godot", care v-a adus si un premiu important. De ce "Sfarsit de partida"?
A.B.: Mi-a fost frica de ea toata viata
si intr-o buna zi am zis "acum il fac". E foarte depresant, dar e si foarte comic. Nimeni nu vrea sa stie chestiile astea de fapt. Intr-o buna zi vorbeam cu John Turturro, care mi-a tot propus de ani de zile sa facem spectacolul asta si eu i-am tot spus "mmm, nu stiu", si o data am zis "gata, il facem".

E.V.: Sa inteleg ca este propunerea lui Turturro?
A.B.: Nu, noi vorbiseram de mult ca o facem si eu ma tot feream cumva, pentru ca nu voiam sa aud despre moarte, despre asta-i vorba. E mult mai placut sa nu stii nimic despre chestia asta.
C.N.: Pe de alta parte, dvs. ati reusit sa scoateti in evidenta niste elemente foarte comice. Cand citesti piesa, acestea sunt undeva in subtext, dar dumneavoastra le-ati adus in lumina reflectorului. Cum ati reusit asta?
A.B.: Fara elementele comice ar fi, intr-adevar, foarte greu de vazut. si e greu de citit. Dar sunt acolo, adica sunt scrise, nu e nimic descoperit de mine. E foarte greu, am vazut o multime de spectacole cu actori extraordinari si de obicei e plictiseala, din cauza ca e totul asa de intunecos ca te-apuca somnul.

"Am fost criticat ca am masacrat o multime de dramaturgi"

C.N.: Am observat ca ati pastrat pana la ultimul cuvant indicatiile lui Beckett din piesa. Dar e si foarte greu sa te indepartezi de ele intr-o constructie ca aceea a lui Beckett, care isi scria piesele in timp ce erau jucate.
A.B.: Bine, el le-a si regizat de doua ori si a mai si schimbat cateva chestii. Ca sa fiu cinstit, de obicei nici nu ma uit la text. De fapt, am o reputatie destul de pe dos. Am fost criticat enorm de tot felul de literati ca l-am masacrat pe Shakespeare, ca am masacrat o multime de dramaturgi. Eu nu cred ca i-am masacrat, criticii credeau asta. Cu Beckett acum fac exact pe dos. Am asa un respect... Prima oara cand am facut un spectacol de Beckett mi-am dat seama ca de cate ori inventam ceva mai departe de ce scria el nu era bine.

"La sfarsitul spectacolului a fost ca dupa un concert de rock’n’roll"

E.V.: De ce asta si de ce Beckett? Care mai este locul lui Beckett in dramaturgia de astazi, cand se poarta altceva, daca putem vorbi in acesti termeni? Beckett vine cu un alt limbaj, cu un alt discurs, cat mai sunt oamenii interesati de acest absurd?
A.B.: Eu nu cred ca Beckett e absurd, asta e doar o pecete. Cand am facut primul "Asteptandu-l pe Godot" la American Repertoire Theater, directorul de acolo a fost foarte incantat ca i-am propus asta, dar a zis: n-o sa avem oameni. si a fost cel mai mare succes de casa pe care l-au avut vreodata. Nu numai ca era plin incontinuu, dar erau oameni in picioare. Ieri seara, la sfarsitul spectacolului, care e mai bun acum decat la premiera, pentru ca merge mult mai rapid, e cu cinci minute mai scurt, a fost la sfarsit ca dupa un concert de rock’n’roll, ceea ce chiar mi-a facut o bucurie extraordinara. Oamenii bateau din palme, fluierau, tipau si tot spectacolul a avut atmosfera asta. Iar eu cred ca asta e calitatea lui Beckett, de fapt. E foarte greu de facut si-ti trebuie niste actori extraordinari. Altfel, nu poti. Dupa mine, e cel mai important spectacol din ultimii multi ani.
C.s.: Eu as avea o intrebare legata mai mult de relatia cu Turturro. In contextul artistic al unui actor, faptul ca el vrea sa faca textul acesta cu dumneavoastra se leaga de ce? De intalnirea dvs., de evolutia dvs. in timp, daca l-ati fi facut acum doi ani, ce s-ar fi intamplat cu acest personaj? si de ce Turturro voia sa joace acest text?
A.B.: E mai mult de doi ani. Vorbim de fapt de vreo 4-5 ani. Lui ii place extraordinar textul si mie la fel. E mult peste ce pare cand il citesti. Intre altele, si John si eu suntem mai putin interesati de partea intelectuala, care este asociata de obicei cu Beckett. Lui Beckett ii placeau foarte mult Charlie Chaplin si Buster Keaton, ei ar fi fost distributia ideala pentru "Asteptandu-l pe Godot". John Turturro vine din traditia asta, chiar daca nu are poate acelasi continut, dar astea sunt mijloacele pe care le foloseste. Noi am lucrat mult impreuna, avem o multime de gusturi comune, iar textul acesta este un fel de "King Lear" pentru el. Ii place la nebunie, umbla obsedat si acum, cand lucreaza la altceva, este intr-o alta lume, nici nu poate sa doarma.
C.s.: Ce inseamna pentru un actor de film revenirea la teatru?
A.B.: El a mai facut teatru din cand in cand, nu a renuntat niciodata. E un actor foarte versatil, care are tehnica
de teatru. Din pacate, am lucrat si cu actori de film care nu sunt foarte buni pe scena.

E.V.: Ati mai colaborat cu el pe teatru sau numai pe film?
A.B.: Am colaborat si pe film, dar am facut si cateva piese impreuna. Mai am un proiect impreuna cu el...

E.V.: Tot un Beckett!
A.B.: Nu! Am sarit in alta parte. Este bazat pe "Ubu", este un musical pe care l-am scris eu impreuna cu cineva, un rock’n’roll musical, are si rap, "Ubu rock", pe care l-am facut in Boston si pe care acum vrem sa-l facem impreuna in New York.

E.V.: si cum e?
A.B.: O nebunie. Urla lumea, oamenii veneau cu zarzavaturi si alte chestii, citisera in ziare ca trebuie sa ai ceva la tine, sa arunci, devenise un fel de cult. Cei care nu aveau, isi aruncau chilotii, pantofii, ochelarii...

E.V.: Chiar se intampla asa ceva?
A.B.: Nu prea, dar s-a intamplat. Habar nu am avut ca o sa se ajunga aici. E un singur numar muzical care provoaca chestia asta.

E.V.: Puteti sa ni-l descrieti?
A.B.: Pot, pentru ca este asa de imbecil si asa de simplu! E un cantec repetitiv: "Haina mea are un nasture". Se repeta de vreo cinci ori. Dupa care: "Haina mea are doi nasturi" si tot asa. Sunt mai multi soldati care tot canta si un general cu un cap de metal si tot soiul de instalatii in loc de organe. Acesta dispare pana la urma intr-o gaura. Canta de la doi, trei, sase, pana ajungem la exasperare. Dar primele 15 minute....

E.V.: Primele 15 minute? Dar cat dureaza?
A.B.: 22 de minute.
C.N.: Pana cand incepe lumea sa arunce cu zarzavaturile?
A.B.: Eu nu am inteles cum a functionat asta matematic. Erau alti oameni in fiecare seara. Dar stiam exact unde este prima faza...

E.V.: La al catelea nasture incepea?
A.B.: Aproximativ la al 17-lea. Era mult pana atunci, pentru ca se repeta fiecare faza de nu stiu cate ori. Incepeau sa rada dupa 4-5 nasturi, apoi se facea putina liniste. Cand ajungeam la 13-14, incepea un ras inspaimantator si pe la 17 incepeau sa arunce cateva lucruri.

E.V.: Va asteptati la asta? Sau chiar ati regizat-o, din moment ce a ajuns sa faca parte din spectacol?
A.B.: Nu m-am asteptat absolut deloc. S-a intamplat chiar de la premiera, complet spontan. Dupa nu a mai fost spontan, pentru ca s-a relatat in ziare si oamenii au inceput sa vina cu sacose. La sfarsit, stateau oamenii sa-si ia pantofii, hainele, chilotii, sutienele. Erau cozi enorme sa-si recupereze lucrurile.

"A devenit periculos cand au inceput sa arunce cu pepeni"

E.V.: V-a speriat asta sau dimpotriva?
A.B.: A devenit periculos cand au inceput sa arunce cu pepeni. Asta s-a intamplat dupa o vreme, cand a fost reluat show-ul. Acum oamenii chiar veneau pregatiti. Erau unii care veneau din nou si din nou. Le placea atat de tare sa arunce lucruri, ca reveneau. La un moment dat au aruncat pepeni si asta chiar a fost periculos. Directorul teatrului iesea la inceputul spectacolului si spunea: Actorii pe care ii vedeti sunt vii
, nu sunt papusi, va rugam sa nu-i omorati.

E.V.: Dar cred ca intr-un fel aceasta practica a fost incurajata.
A.B.: Nu a fost nici incurajata, nici descurajata, a mers de la sine.
R.T.: Credeti ca este sansa pe care o au autori la Beckett, Ionesco etc. sa creeze reactii vii?
A.B.: "Ubu rock" inca de la inceput a creat o reactie inspaimantatoare din cauza celebrului cuvant "cacat". Acum, spunand "cacat", nu supara de fapt pe nimeni, deci a trebuit sa facem niste eforturi foarte mari. Atunci am gasit cuvantul-dinamita in limba engleza. In Anglia si in Australia nu e asa o problema foarte mare, dar aici daca spui "cunt"...
C.s.: E un dezastru.
A.B.: Exact. Asa ca noi il spuneam la doua minute. Am reusit sa provocam un altfel de scandal.
C.s.: Va propun sa revenim la "Endgame". Sa montezi la Brooklyn Academy of Music din New York...
A.B.: E primul lor spectacol pe care il produc.
C.s.: Da, e prima data cand ei produc un spectacol. Sigur ca o fac in primul rand datorita lui Turturro, dar pentru mine a fost o enorma fericire faptul ca o fac cu dumneavoastra. Ce este pentru dumneavoastra BAM?
A.B.: Este intr-adevar – daca exagerez un pic – singurul loc in care se fac lucruri cu adevarat artistice in New York.
C.s.: Acolo vine Peter Brook, acolo vine Pina Bausch, acolo vine Thomas Ostermeier.
A.B.: Este un loc de calitate si nu prea sunt multe asemanatoare in NY.
C.s.: Ce a insemnat pentru dumneavoastra toata experienta Hollywood-ului?
A.B.: Lucrez foarte mult cu Tony Schaloob, care mi-a fost student. Prin el am regizat un show care se cheama "Monk".
C.s.: Cum arata lumea serialelor, a Los Angeles-ului?
A.B.: Obosita. E foarte greu. Mie imi place, dar nu as vrea sa fac numai asta.
C.s.: Dar e mai putin creativa?
A.B.: Eu am avut noroc. Pentru ca asta este unul dintre putinele show-uri in care regizorul are ceva de spus. La cele mai multe exista o formula, poate fi mai bine sau mai rau, dar la un moment dat automat intri in formula. La "Monk", ei scriu lucruri noi incontinuu si asteapta de la regizor sa creeze incontinuu, ceea ce este mult mai amuzant. Am facut si un "Law and Order", cu Chris Noth...
C.s.: Cel din "Sex and The City".
A.B.: Da. si la acesta din urma e mai multa formula, trebuie sa faci in 14 ore pe zi ceea ce ar trebui facut intr-o saptamana.
C.s.: Dar merita la nivel creativ?
A.B.: Nu. Dar, sa fiu cinstit, ma amuza. Ma amuza faptul ca este posibil. Inca o data, nu as vrea s-o fac tot timpul, dar cand si cand imi spun: Asta e complet imposibil, ce-ar fi sa incerc? E o jucarie aproape noua pentru mine si de aceea imi place foarte-foarte mult.

E.V.: A schimbat ceva greva scenaristilor de acum cateva luni?
A.B.: Deocamdatanu se vede. S-ar putea sa fie o greva a actorilor, care ar fi mult mai grava. Eu, de exemplu, trebuia sa fac un show in mai si lucrurile s-au amanat. S-ar putea sa se schimbe situatia, si nu in bine, dupa cum se arata.

C.s.: Eu m-as intoarce la spectacol, cu o intrebare care nu are nici o legatura cu ce am discutat pana acum. Mi s-a parut extraordinar cum Turturro a reusit, stand pe scaun tot timpul piesei, sa ordoneze spatiul scenei si sa te tina concentrat, fara sa te lase sa te plictisesti. Care a fost cea mai dificila parte pe care el a trebuit s-o rezolve?
A.B.: Fiecare bucata a trebuit lucrata in adancime si pentru fiecare a trebuit sa gasim un fel de forma. Cliseul este ca Beckett nu are nici un pic de actiune. E adevarat, nu exista actiune in sensul clasic, nu sunt masini care alearga pe acolo sau motociclete. Exista, in schimb, o groaza de actiune mica. Pe asta am lucrat cu el foarte mult, sa gasim fiecare bucatica si el are talentul sa le exprime in mare, nu in foarte mic. Beckett sustinea ca spectacolul trebuie facut intr-un teatru foarte mic si inteleg de ce. Dar noi stiam ca o sa fim intr-un teatru atat de mare.

C.s.: si calitatea atentiei...
A.B.: A fost mai slaba la premiera. Aseara, de exemplu, erau de trei ori si mai mult ras, si mai multa liniste sau nemiscare.

E.V.: Cat timp ati lucrat la spectacol?
A.B.: Foarte putin. Patru saptamani incluzand si partea tehnica.

E.V.: Foarte putin! Asa se petrec de obicei lucrurile?
A.B.: Pe scurt, e o chestie de bani. Uneori am cinci saptamani, cand am sase sunt foarte fericit.

E.V.: Ati plecat in 1978 din Romania. Cand ati ajuns in America?
A.B.: Dupa vreo 6-7 luni. Timp in care am stat in Grecia, la plaja. Fara nici un ban.

E.V.: Ati lucrat in teatru de cum ati ajuns aici?
A.B.: Nu, dar am lucrat destul de repede, spre uimirea mea.

E.V.: Tocmai. Nu e greu, mai ales cand esti nou-venit?
A.B.: Este. Probabil acum este si mai greu. Am intrat intr-un teatru care se chema "teatru national": o cocioaba, cu o multime pe porumbei, niste pisici, pe Bowery, care acum e foarte "sisi", dar care pe vremea aia era plin de betivi si de homlesi. Am intrat si mi-a placut spatiul. L-am vazut pe tipul caruia am crezut ca ii apartine teatrul, m-am dus la el si i-am spus: "Sunt regizor, din Romania, vreau sa fac o piesa aici". "Sigur", zice el. "Sa-ti spun ce vreau sa fac." "Nu-mi spune, o sa fie o surpriza." asta a fost inceputul meu. Am mai avut inca o surpriza, mai putin placuta. Dupa vreo doua luni de lucru, au inceput sa construiasca un decor pentru un alt spectacol. si, in loc sa faca un decor normal, ei construiau cu caramizi, cu ciment in mijlocul scenei. Asa ca a trebuit sa plecam de acolo.

Deja lucrasem foarte mult din spectacol si nu mai aveam loc. Am umblat de colo-colo, sa gasim un spatiu. si am gasit. O cucoana foarte draguta, care a fost impresionata ca avem un show. Ea avea un spatiu foarte-foarte frumos. Acolo ea facea un fel de "scream therapy", batea oamenii cu un bat moale. Ea era psihiatru. In teatrul asta, avea o camaruta de unde din cand in cand se auzeau niste tipete. Dar ne-a lasat sa facem spectacolul acolo si a fost un succes foarte mare.

E.V.: Asta v-a lansat?
A.B.: Da, am avut noroc.

E.V.: Inainte de a pleca din Romania, ati facut teatru?
A.B.: Am facut. Am terminat Institutul de Teatru si am lucrat in Sibiu. Am facut un spectacol in Bucuresti.

"La Bucuresti, am facut «Conu Leonida», care s-a interzis dupa zece spectacole"

C.s.: Cu cine ati fost in generatie?
A.B.: Tocilescu, Purcarete, Cornisteanu.
C.N.: Dar spectacolele dvs. au fost interzise.
A.B.: Da. In diverse faze de realizare.

E.V.: De ce?
A.B.: Nu stiu. Se ajunsese la o aberatie, era in perioada de dupa vizita lui Ceausescu in China. Inainte mai era ceva libertate, dar dupa a fost o nebunie intreaga. Am facut "Conu Leonida", care s-a interzis dupa zece spectacole. La asta mai inteleg de ce. Dupa, am lucrat la "Nazdravanul Occidentului", care nu are nimic politic. Nu stiu ce i-a apucat, l-au interzis in mijlocul repetitiilor. Trebuia sa mai fac "Dragonul", care s-a interzis pe loc. Am fost dat afara din toate teatrele.

C.s.: In ultimii cinci-sase ani, multi regizori au revenit in Romania. Daca v-ati intoarce, cu cine ati vrea sa lucrati?
A.B.: Am vorbit cu un numar de oameni. Eu sunt putin speriat, ca nu cunosc mai nimic. Vreau sa vad actorii, mi-e greu sa aleg ceva fara sa stiu actorii. Am vorbit cu Diaconu, cu Ducu Darie, cu Tompa, cu Caramitru. Ar fi trebuit sa fac ceva acum, in mai, un Shakespeare care nu se face foarte des, dar care mie imi place foarte mult, "Pericle". Am vrut sa-l fac la Icoanei, dar ei au in vara asta nu stiu ce constructii
acolo.

E.V.: Inseamna ca prin toamna ne putem astepta la ceva?
A.B.: Mi-e destul de greu. Mai ales ca voi incepe sa predau la Universitate in Los Angeles. E destul de complicat si asta aranjasem, sa vin sa lucrez in mai si sa revin in toamna, pentru premiera.

“Lecţia de box” participă la un concurs online

National Film Board din Canada organizează pentru a patru oară o competiţie care se desfăşoară în paralel cu Festivalul de la Cannes. Nouă scutmetraje pot fi votate online pentru un concurs al cărui rezultat se va da pe 21 mai, cu patru zile înainte de încheierea festivalului francez. Premiul este acordat pe baza voturilor publicului.

"Lecţia de box" de Alexandru Mavrodineanu este singurul film din Europa de Est care participă în acestă competiţe. Născut în Bucureşti, în 1976, Mavrodineanu a studiat în Franţa, Italia şi Germania. Regizorul şi-a făcut debutul în cinematografie, în 1995 iar, la întoarcerea sa la Bucureşti, în 2005, a devenit asistent de producţie pentru filmul "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii" de Cătălin Mitulescu. Filmul "Lecţia de box", unul dintre 14 scurtmetraje româneşti care vor fi proiectate la Cannes este produs
de Cătălin Mitulescu.

În competiţie mai participă "About Love, Hate and the Other One" de Tobias Bilgeri (Germania), "Balbezit" de Willemiek Kluijfhout (Olanda), "Historia de un letrero" de Alonso Alvares Barreda (Mexic/SUA), "Victor Gazon" de Patrick Gaze
(Canada), "Papiroflexia" de Joaquin Baldwin (SUA), "Raging Ball" de Nicolas Duval (Franţa), "Struck" de Taron Lexton (SUA) şi "The execution of Solomon Harris" de Ed Yonaitis (SUA).

Colaj muzical la extrem, cu Kronos Quartet

n primul lor concert din România, cei de la Kronos Quartet au prezentat un melanj aparte de muzică din Irak, Islanda, America, Mexic, India, Serbia şi România.

Duminică seară, Sala Radio a găzduit primul spectacol susţinut la noi de Kronos Quartet, adus la Bucureşti de Fundaţia Culturală Phoenix. Iar dacă fanii veteranului cvartet american au rămas plăcut surprinşi să afle de acest eveniment, în urmă cu câteva luni, pe 11 mai au avut prilejul să fie uimiţi din nou: deşi se spunea că spectacolul se ţine cu casa închisă, la ora începerii, sectorul din faţă-stânga era aproape gol, ceea ce s-a transformat de îndată într-o invitaţie deschisă la obişnuitul turism prin sală în timp ce stingeau luminile.

Kronos şi-a început concertul cu o piesă populară irakiană din anii ’70 - “Oh, Mother, the Handsome Man Is Torturing Me”.

Într-un aranjament creat special
pentru Kronos de Ljova (compozitor moscovit, care a mai colaborat şi cu Yo-Yo Ma sau Lara St. John), cântecul irakian s-a dovedit intens şi, în ciuda titlului, foarte luminos.

Cum spectatorii bucureşteni n-au avut parte de un program
al concertului (din motive neelucidate încă), aceia mai puţin familiarizaţi cu repertoriul recent al Kronos Quartet au fost nevoiţi să asculte cu atenţie intervenţiile lui David Harrington, care şi-a anunţat, pe rând, fiecare piesă. După scurta incursiune în Irak, a urmat o trecere la zona mai sumbră, deşi extrem de melodică şi minimalistă, a grupului islandez Sigur Rós, în piesa Flugufrelsarinn.

Cea de-a treia lucrare din concert a fost şi proba de foc pentru publicul de la Sala Radio, picată cu brio de un grupuleţ din sectorul I, care cu greu şi-a stăpânit hohotele de râs. Cele şase mişcări scurte din “The Dead Man”, de John Zorn, sunt de natură să impresioneze, într-un fel sau altul, prin schimbările bruşte de textură şi, mai ales, prin lovirea aerului cu arcuşurile, cu gesturi energice care lăsau dâre de sacâz vizibile în lumina albă a reflectoarelor.

Unii spectatori n-au putut aştepta până la sfârşit pentru a-şi exprima trăirea, dansul arcuşurilor fiind acompaniat de icnete scurte din spatele sălii, încununate cu hohote consistente la final.

Următoarea piesă a mai împrăştiat puţin tensiunile (dintre cei care s-au amuzat cu Zorn şi cei deranjaţi de chicoteli): Kronos a interpretat o lucrare a lui Ram Narayan, “cel mai mare instrumentalist indian”, după cum l-a declarat Harrington. O piesă generoasă, condusă în mare parte la sarangi (instrument din nordul Indiei, asemănător lăutei) şi la violă.

Prima parte a spectacolului s-a încheiat cu două lucrări ale unor compozitori americani: “Triple Quartet” a lui Steve Reich şi “Fellow Traveller”, de John Adams. Compus special pentru Kronos, Triplul Cvartet nu seamănă deloc cu anterioara lucrare dedicată de Reich celor de la Kronos: e “triplă” în sensul că muzicienii o interpretează acompaniaţi de ei înşişi, suprapunând performance-ul live cu două înregistrări făcute tot de ei. Rezultatul e o combinaţie de armonie disonantă şi melodie lirică, încărcată totuşi de o puternică nuanţă mecanică.

A doua parte a concertului, deşi mai puţin variată şi mai “mainstream”, s-a dovedit pe placul publicului, în special pentru compoziţiile lui Clint Mansell: suita din “Recviem pentru un vis” a atras aplauze prelungite, chiar dacă unii spectatori, fani ai “Recviemului”, s-au plâns de folosirea de sunete de pe negativ, redate prin amplificator.

Surprinzător, totuşi, cum şi-ar putea închipui cineva că deja emblematicul soundtrack ar putea fi realizat live, doar de patru instrumentişti.

Ultima piesă din concert a fost şi cea mai nouă din repertoriul Kronos Quartet: “… hold me, neighbour, in this storm…”, scrisă de compozitoarea sârbă Alexandra Vrebalov special pentru Kronos, o piesă nu foarte şocantă pentru spectatorii autohtoni, destul de familiarizaţi cu prelucrările din folclorul balcanic.

Surprinzătorul gest al publicului de a se ridica în picioare imediat ce muzicienii şi-au încheiat programul şi insistenţa în a-i face să mai cânte ceva au produs
două bisuri: o doină inspirată de colaborarea cu Taraful Haiducii din Clejani şi foarte apreciata piesă “Death Is The Road To Awe”, interpretată de Kronos pe coloana sonoră a filmului “The Fountain”, realizat în 2006 de acelaşi Darren Aronofsky (“Recviem pentru un vis”).

Einstein: Biblia e o colectie de "legende primitive si copilaresti"

O scrisoare redactata de Albert Einstein in ultimul sau an de viata
arata ca savantul considera ca religiile sunt "legende primitive, copilaresti", fapt care pare sa contrazica teoria potrivit careia acesta ar fi crezut in existenta unui creator, informează telegraph.co.uk. Scrisoarea, care s-a aflat in posesia unei persoane private si care este evaluata, in prezent la suma de 10.000 de euro, a fost prezentata marti la o licitatie organizata in Mayfair, Marea Britanie.

"Cuvantul Dumnezeu nu este nimic altceva pentru mine decat expresia si produsul
slabiciunii umane, Biblia este o colectie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, in orice caz, destul de copilaresti", scria Einstein in scrisoarea datata 3 ianuarie 1954 si adresata filozofului Eric Gutkind. "Nici un fel de interpretare, indiferent cat de subtila, nu-mi poate schimba opinia", sublinia
savantul.
Einstein, care a murit in anul urmator, a adoptat o pozitie critica si fata de iudaism. "Pentru mine, religia iudaică este, ca si celelalte, incarnarea celor mai copilaresti superstitii. Iar poporul evreu, de care aparţin cu bucurie si de a carui mentalitate ma leaga o profundă afinitate, nu are calitati diferite fata de alte popoare", a scris el. "Bazandu-ma pe experienta mea, ei nu formeaza un grup de oameni superiori celorlalti, desi sunt protejati de cele mai rele blesteme printr-o lipsa de putere. Altfel, nu vad nimic ales la ei", a adaugat Einstein.

Cunoscutul om de stiinta a urmat cursurile unei scoli primare catolice, insa in particular a facut studii iudaice. El a scris, ulterior, ca "paradisul religios al tineretii" - atunci cand credea ceea ce i se spunea - a fost distrus rapid in jurul varstei de 12 ani, cand a inceput sa-si puna intrebări asupra religiei. "Consecinta a fost o gandire libera fanatica pozitiva, combinata cu impresia ca tineretul este indus in eroare de stat prin minciuni; a fost o impresie distrugatoare", nota savantul. In privinta credintei propriu zise a lui Einstein cu privire la existenta divinitatii parerile continua sa fie impartite. Multe din afirmatiile sale par sa sprijine totusi credinta intr-o fiinta divina, sau, cel putin, dorinta de a crede in una. Printre acestea, se numara fraze precum "El (Dumnezeu, n.r.) nu da cu zarul", folosita de multi ca argument ca Einstein credea in existenta unui creator. Deasemenea, chiar in anul in care a redactat scrisoarea adresata lui Gutkind, el a afirmat ca doreste "sa simtă universul ca un intreg cosmic unic".

Cu bani de la Sundance si CNC Radu Jude alege o actrita fara experienta pentru primul sau lungmetraj

Regizor al unuia dintre cele mai premiate scurtmetraje romånesti „Lampa cu caciula“, Radu Jude isi face debutul in lungmetraj. Pentru primul sau film, „Cea mai fericita fata din lume“, proiect premiat si partial finantat de Sundance/NHK International Filmmakers si CNC, Jude a decis sa distribuie o actrita neprofesionista in rolul principal.

Filmul o are ca personaj pe Delia, o tanara de 17-18 ani dintr-un mic
orasel romanesc, care a castigat o masina in urma unui concurs gen „trimiteti trei capace“. Tanara vine impreuna cu parintii ei la Bucuresti pentru a filma si un spot pentru campania respectiva. „Premiul neasteptat aduce discutii in familie si pentru ea este o experienta din care iese schimbata“, ne-a declarat producatorul peliculei, Ada Solomon. Pe drumul
spre Capitala, in familie incep certuri legate de destinul masinii
- parintii vor sa o vanda, iar Delia sa o pastreze. „Povestea in sine este o drama, dar ea va fi tratata intr-o cheie comica“, a mentionat producatorul. In acest moment, productia se afla in faza de pregatire, urmand ca distributia sa fie definitivata s
aptamana viitoare. Pentru rolul principal, Radu Jude a avut de selectat din peste 1.500 de tinere. Regizorul ne-a declarat ca vrea o tanara de 17 ani pentru rolul principal si a recunoscut ca se teme de cum vor decurge filmarile. „E tipul de poveste la care m-am oprit si vreau sa o duc pana la capat“, a spus Jude. Producatorul a completat spunand ca „e greu sa gasesti o actrita de 17 ani cu experienta, dar Radu vrea sa fie totul cat mai veridic“. Filmarile vor debuta pe 16 iunie, in centrul Bucurestiului, iar productia va fi gata la sfarsitul anului. Desi acesta este debutul lui Radu Jude in lungmetraj, Ada Solomon a spus ca nu are nici un dubiu ca regizorul se va descurca foarte bine in realizarea filmului. Proiectul a obtinut deja fonduri de la Centrul National al Cinematografiei si a primit Premiul Sundance/NHK International Filmmakers, care consta in finantare
de 10.000 de dolari. Potrivit producatorului, bugetul filmului este de aproximativ 650.000 de euro.